DeltaDunarii - Danube Delta

Cuvant introductiv despre Delta Dunarii....    

    La capatul drumului de 2,860 km al Dunarii, de la muntii Padurea Neagra din Germania pana la tarmul romanesc al Marii Negre, se intinde un adevarat paradis al naturii. De-a lungul timpului aluviunile aduse de fluviu au largit Delta, transformand-o intr-o retea de lacuri si canale, plauri, paduri, pasuni si dune de nisip care acopera aproape 5.460 kmp. Aceasta uluitoare zona umeda adaposteste peste 300 de specii de pasari, nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crap si salau, iar cele peste 1150 de specii de plante acopera o mare varietate, de la lianele din padurile de stejari la nuferii de apa.De peste 5,000 de ani, mici comunitati umane au trait in armonie in natura, ocupandu-se cu pescuitul, cresterea vitelor si exploatarea stufului. Satele traversate de drumuri de apa, par a fi neatinse de timp. Vizitatorul poate explora acest univers al linistii in ambarcatiuni. Punctul de plecare pentru o aventura in Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat pe malul Dunarii, in apropierea locului unde aceasta se separa in cele trei brate ce formeaza Delta. Cel mai indepartat loc accesibil pe sosea, in inima Deltei este satul Dunavatu de Jos, unde veti gasi hotelul Egreta, locul ideal de plecare la pescuit, vanatoare sau pentru plimbari in natura.Delta este un teritoriu special nu numai din punct de vedere geologic ci mai ales datorita faptului ca devine un punct de atractie pentru tot felul de vietuitoare. Aparitia deltei a hotarat locul de intalnire a pasarilor in migrarea lor anuala. Astfel, prin plasarea ei, Delta Dunarii a devenit un loc in care coexista pasari cu cele mai variate origini geografice, alcatuind in final un adevarat paradis ce populeaza aerul, apele si uscatul. Proportia ariabila dintre apa si uscat hotaraste care dintre specii vor predomina intr-un anumit an.

Abundenta de hrana pe care delta o ofera pasarilor a determinat instalarea aici a unui numar mare de specii. Chiar pasarile cu adaptari la mediul terestru au populatii mai numeroase in delta decat in afara ei. In acest perimetru se intalnesc o multime de pasari unicat. In timp, s-a creat un echilibru cu totul original intre diversele specii de pasari si continua transformare a uscatului si apelor. Pasarile s-au adaptat capriciilor deltei desi unele au o biologie foarte diferita. Unele specii sunt doar in trecere prin delta, dar alaturi de celelalte formeaza un ecosistem ce trebuie astrat ca atare. Delta este un adevarat refugiu avifaunistic a carui importanta a depasit demult granitele unei tari, ea intrand din 1996 in patrimoniul Unesco.Delta se desfasoara intre tarmul Marii Negre si bratele Dunarii Chilia, Sulina si Sf.Gheorghe), la granita dintre Romania si Ucraina,luand si complexul Sinoe. Incepand cu 1938 cand Consiliul de Ministri declara Padurea Letea rezervatie naturala si pana in 1991 cand Delta in intregime a fost inscrisa in patrimoniul Unesco, a trecut prin diverse stadii privind marimea rezervatiei. In prezent Rezervatia Biosferei Delta Dunarii are 79.222 ha dintre care 103.000 ha maritime. Altitudinea variaza de la nivelul marii pana la 15m. Originile deltei se pierd in Era Glaciara "Wurm 3", cand partea de nord a podisului dobrogean s-a scufundat incet. In delta - aienjenis de vegetatie, canale si lacuri, doar 9% reprezinta sol permanent. Anual sute de tone de aluviuni sunt transportate in delta remodeland zona. Climatul este temperat-continental cu influente marine. Patrimoniul cultural este reprezentat de rutele comerciale de pe Dunare si de coloniile grecesti si romane de la Marea Neagra. In delta apar uneori si influente turce. Populatia numara aproximativ 14 mii de oameni, majoritatea rusi, lipoveni, distribuiti de-a lungul bratelor principale ale Dunarii. Turistii (in Tulcea sunt 40 de agentii de turism) se pot caza in cateva hoteluri de pe bratul Sulina si in cateva campinguri.

SUS

       Geneza Deltei .....

    Intrata pe pamanturile tarii noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Defileul Cazanelor, Dunarea o paraseste prin uriasul, omptuosul, mirificul evantai al deltei" (Geo Bogza). Este un capat de lume original, unic in felul sau: cel mai tanar pamant al Europei vecin unora dintre cei mai batrani munti al planetei (Macin, masiv hercinic, cca 400.000.000 de ani) - petec de ape si pamant vesnic in lupta, mereu altfel, paienjenis de canaluri, grinduri, garle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio-marine intr-o ampla, permanenta metamorfoza. Nu-i de mirare asadar ca informatiile de ordin istoric difera: acelasi Herodot credea ca Dunarea se imparte la varsare in cinci brate, relatare sustinuta de Eratostene din Alexandria si de grecul Polybiu (272-120 î.H.), contrazisa la inceputul mileniului I al erei noastre de geograful Strabon din Pont care numara sapte brate, de romanul Pliniu cel Batran convins ca erau sase, de egipteanul Claudiu Ptolemeu (cca 90-168 d.H.) revenit la sapte brate de varsare ale Dunarii in mare, inclusiv "Gura sfanta"; hartile Evului Mediu nu sunt nici ele mai consecvente, Dunarea se varsa ba in Marmara, ba in Dardanele, iar daca-si aduna totusi apele in Marea Neagra i se deseneaza fie un brat-doua, fie vreo cinci-sase, cate unul ratacit si prin portul Constanta... Abia in 1856 capitanul englez Spratt intocmeste o harta mai apropiata de realitate; adica de contemporaneitatea sa, pentru ca astazi lucrurile stau deja altfel: farurile instalate la malul marii in 1802 (Sulina) si 1865 (Sf. Gheorghe) se afla acum la 2-3 km inapoia tarmului!
 Privita de pe Dealurile Tulcei, Delta Dunarii apare ca o intindere de verdeata strabatuta de suvite argintii. Delta Dunarii este o campie in formare, cu altitudine medie de 50 cm, alcatuita din relief pozitiv (grinduri, ostroave ) si relief negative: bratele Dunarii, canalele, garlele, mlastinile, baltile si lacurile.Uscatul deltaic reprezinta 13% din suprafata si este reprezentat prin:
    - grinduri fluviale, care insotesc bratele Dunarii si sunt orientate pe directia vest-est,  avand altitudini de 0,5-5m.
    - grinduri maritime orientate pe directia nord-sud, remarcabila fiind Letea cu altitudinea de 124m   altitudine maxima pentru Delta, Caraorman, Saraturile, Ivancea.
    - grinduri continentale ce reprezinta resturi din uscatul predeltaic: Chilia si Stipoc.Cantitatea de aluviuni adusa anual de catre Dunare, la care se adauga resturile organismelor moarte, praful eolian, vor face ca procentul uscatului sa creasca, in detrimentului reliefului negativ. Cel mai tanar pamant al tarii, in formarea Deltei se contureaza foarte clar mai multe faze distincte.
    Faza 1 : Pe locul Deltei si prelungindu-se mult in amonte exista initial Golful Tulcea.Datorita unei impresionante cantitati de aluviuni transportate de Dunare si datorita unui flux si reflux extrem de mic (aproximativ 50 cm) in acest golf s-au creat conditiile formarii unei Deltei.
    Faza 2 : In urma cu aproximativ 13 000 de ani intre insulele Caraorman si Letea s-a format un cordon litoral, care a inchis Golful Tulcea transformandu-l intr-o laguna.
    Faza 3 : Colmatarea lagunei duce la formarea unei suprafete mlastinoase in care .Dunarea isi sapa unul din cele mai vechi brate: Sfantul Gheorghe. In urma cu aproximativ 9 000 de ani aluviunile transportate de bratul Sfantul Gheorghe fac ca Delta sa avanseze in dreptul lui si in acelasi timp inchid Golful Babadac conturand viitorul complex Razim - Sinoie
    Faza 4 : Un nou brat al Dunarii strapunge "cordonul initial" (in urma cu 7 000 de ani, chiar in dreptul viitoarei localitatii Crisan) si va depozita aluviuni la capatul sau. Acest brat se va numi Sulina si va avea o avansare rapida in mare care se datoreaza probabil unei oarecare colmatari a bratului Sfantul Gheorghe. Deasemenea se contureaza partea de Nord a Deltei si bratul care ii va da nastere: bratul Chilia.

SUS

Biodiversitatea cuprinsa in Delta Dunarii

    Delta Dunarii are o suprafata de 5.050 km², din care  4340 km² pe teritoriul Romaniei. Este singura delta din lume declarata in intregime rezervatie a biosferei. Prin importanta sa ca zona piscicola, cinegetica si turistica, precum si prin varietatea unica in Europa a faunei ornitologice, Delta Dunarii a fost inclusa (in 1990) de UNESCO in circuitul rezervatiilor mondiale ale biosferei. Conform Conventiei RAMSAR Delta Dunarii este una din cele mai intinse zone umede din lume, in special ca habitat al pasarilor de apa. Delta Dunarii a fost inclusa in reteaua internationala a rezervatiilor biosferei, in cadrul programului “Omul si Biosfera” – MAB UNESCO. De asemenea a fost inclusa in Lista Patrimoniului Universal Cultural si Natural UNESCO. Delta Dunarii este tinutul cel mai tanar al Europei - in fiecare an i se adauga prin aluviuni mai mult de 43,7m². In prezent  este impartita in 3 tipuri de zone: zone cu regim de protectie integrala, zone tampon si zone economice.

  “Paradisul pasarilor” foto... - cum mai este denumita Delta Dunarii - este una dintre cele mai intinse zone umede din lume si cea mai mare zona de stufarisuri de pe glob, fiind “casa” ideala pentru cele peste 5500 de specii

de flora si fauna, intre care peste 300 de specii de pasari, 150 de specii de pesti. Grindul Letea, rezervatia de colonii de pasari de la Perisor-Zatoane, Uzlina- Crisana, Golovita si Insula Sacalin sunt locuri unicat, ce atrag in fiecare an mii de turisti din cele mai indepartate colturi ale lumii.
 Delta Dunarii include atat suprafata de uscat(15% din suprafata la un nivel normal al celor 3 brate ale Dunarii, ce au transformat-o si o strabat) cat si terenuri mlastinoase cu lacuri si garle. Datorita multitudinii si diversitatii speciilor de flora si fauna, Delta Dunarii este un adevarat “muzeu” in aer liber. Mai mult de jumatate din populatia mondiala de cormorani mici si gaste cu gat rosu isi au cuiburile aici.
  Delta Dunarii nu reprezinta un neinsemnat petic de Pamant, ea  este formata din sute de raulete si garle, brate si canale, lacuri si golfulete, grinduri, lagune,  limanuri, si mlastini. Delta Dunarii are forma unui triunghi echilateral cu laturi de circa 80 km si astfel este una din cele mai intinse zone umede din lume. Delta s-a format pe parcursul a peste 16.000 ani si reprezinta cel mai mare sistem de purificare a apei din Europa, filtrand apa Dunarii la intrarea acesteia in Marea Neagra. Numele fluviului provine din latinescul Danubius dar, în antichitate se folosea frecvent si numele Istros sau Ister. Izvorãste din Muntii Pãdurea Neagrã si se varsã în Marea Neagrã, dupã ce traverseazã Europa de la nord-vest spre sud-est, creand un culoar natural utilizat în decursul timpurilor ca principalã arterã de comunicatie.

    Calea principala de navigatie in delta este bratul Tulcea, care leaga ceatalurile Chilia si Sfantul Gheorghe (ceatalul este o portiune de uscat, in forma de triunghi). Pe cele peste 550.000 ha, rezervatia Deltei Dunarii se imparte in mai multe unitati fizico-geografice: Delta Dunarii, Complexul lagunar Razim-Sinoe, zona inundabila Isaccea-Tulcea, saraturile Murighiol - Plopu si litoralul Marii Negre - de la bratul Chilia pana la Capul Midia.
    Pe masura ce se apropie de zona deltei, Dunarea se divide in trei brate : Chilia, Sulina si Sfantul Gheorghe., rezultate din separarea apelor Dunarii la Ceatalul Izmail. Bratul cel mai nordic, Chilia, formeaza granita cu Ucraina, are cea mai mare adancime (36m) si cel mai bogat debit (62,6% din debitul total al Dunarii). Bratul de  mijloc, Sulina ,lung de 62.9km si adanc de 18m, transporta 17,7% din debitul total al Dunarii si prezinta la varsare o delta de tip Tibru si un singur canal de curgere. Bratul sudic, Sf. Gheorghe, lung de 109km, are cea mai accentuata meandrare. La gurile sale prezinta o delta secundara de tip Vistula, cu o despletire conica de brate secundare.


 Prin 3 canale, Lipoveni, Dunavat si Dranov, face legatura cu complexul lacustru Razim - Sinoe In lungul bratelor principale si secundare, in zona maritima s-au format grinduri fluviale sau grinduri fluvial-maritime (Letea, Cormoran, Saraturile), dominate de un relief de dune cu altitudini maxime de 8-13 m. Tot in categoria formelor de uscat din Delta Dunarii intra si insulele continentale Chilia, Stipoc. Nenumarate canale pornesc din aceste brate, ramificandu-se in lacuri marginite de pomi, insule de rachita, bazine acoperite cu nuferi de apa; totodata aici poti intalni dune de nisip si ochiuri de vegetatie abundenta.
 Alaturi de canalele principale, in reteaua hidrografica a Deltei Dunarii sunt incluse bratele secundare, garlele si canalele antropice, cum sunt Marele M (Dunarea Veche), Rusca, Litcov, Uzlina, Macovei, Imputita, Dunavat si Dranov, cu adancimi de 2-4 m), ca si un numar insemnat de lacuri deltice (iezere: Fortuna 906 ha, Matita 618 ha, Babina 338 ha, Rosu 1.331 ha, Gorgova 1.281 ha, Isacov 1.046 ha, Puiu 825 ha, Uzlina 468 ha, Rosulet 331 ha, cu adancimi medii de

2-4 m). 3.680 km² din cei 4.340 km²  ai Deltei Dunarii sunt ocupati de mlastinile de stuf si plaur.In apele fluviului sau in lacuri sunt prezente numeroase specii de pesti: cega, oblet (fluviale), morun, nisetru, pastruga (maritime), crapul, somnul, salaul, stiuca, mreana (de apa dulce).
  Pentru toate acestea, Delta Dunarii si complexul Lacustru Razim au fost declarate Rezervatie a Biosferei. Alaturi de delta propriu-zisa, trebuie mentionat si complexul lagunar/lacustru Razim (Razim), ce include lacurile Razelm, Zmeica, Golovita si Sinoe. Atat in delta fluviala, cat si in cea fluvio-maritima se intalneste o vegetatie deosebit de bogata. Pe grinduri pot fi intalnite paduri amestecate (plop negru, plop tremurator, stejar, meri si peri padureti, salcie alba, ulm .In padurile Letea si Caraorman se desprinde prezenta lianelor si a vitei salbatice. Alaturi de zavoaiele de salcie, poate fi intalnita vegetatia de dune si de nisipuri ale plajelor (plajele de la sud de bratul Sulina, ca si cea de la nord de bratul Sf. Gheorghe, fiind deosebit de extinse). Cele mai spectaculoase lacuri: Isac, Gorgova, Rosu, Lumina etc. Un tinut exotic cu peste 1200 de specii de copaci si plante, cu cea mai bogata fauna ornitologica de pe continent (mai mult de 300 de specii, printre care colonii unice de pelicani) si ihtiologica (reprezentata de cam 100 de specii, din care amintim heringul de Dunare si sturionii,de la care se obtine pretiosul caviar). Hrana celor ce traiesc aici este asigurata in principal din pescuit. Multi dintre localnici sunt lipoveni, care isi asigura cinstit existenta. O priveliste dintre cele mai obisnuite in partea locului este lungul sir de barci de pescuit stranse laolalta pentru a fi remorcate de o barca cu motor care le va duce departe in larg, acolo unde pestele se gaseste din belsug. Mici comunitati de pescari, cum ar fi cele din Independenta, pe bratul sudic, si din Crisan pe bratul mijlociu, obisnuiesc sa -si ofere serviciile strainilor sau sa inchirieze acestora barcile lor. In apele de aici poti gasi din belsug calcani, bibani, crapi si moruni, purtatori de icre negre.
Vegetatia biosferei cuprinde la fel de multe si interesante specii de plante - peste 1.200, de la stejari si pana la nuferi. Padurea Letea, considerata monument al naturii, se gaseste pe Bratul Chilia, la 7 kilometri sud de localitatea Periprava. Aici cresc plante cataratoare de origine mediteraneana, lianele formand galerii ce dau senzatia de paduri tropicale. Dintre arbori, un loc aparte il au padurile seculare de stejari brumarii (peste 25 de metri inaltime), ulmi, plopi albi si negri sau frasini pufosi (considerati o raritate botanica). Grindul Erenciuc, situat in sudul lacului cu acelasi nume, gazduieste singura padure naturala de arini din Delta Dunarii, loc de cuibarit pentru vulturul cod

SUS

Un adevarat spectacol al naturii cuprins in flora si fauna Deltei Dunarii

Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunãrii este specificã vegetatia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlastini stuficole, lacuri, plauri plutitor sau fix, pãduri de foioase, vegetatie de grind cu sol sãrat, pãdure luxuriantã(Grindul Letea ,cu aspect tropical).
Ecositemul acvatic are la baza lantului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi si albastre si zooplanctonul cu care se hrãnesc organismele care trãiesc in mâl si pe fundul apei(nevertebrate, moluste ca scoicile si melcii precum si stridii în zona maritimã, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetatia acvaticã a cãrei bazã este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rãdãcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantã perenã care acoperã 1500 de kmp din suprafaþa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufãrul alb(Nymphaea alba), nufãrul galben, de o importantã exceptionalã pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafata lucie a frunzelor polenizarea o asigurã insectele, fructul se coace în adânc iar semintele plutesc. Semintele nuferilor sunt agreate de pãsãri. Alte plante plutitoare: lintita(lemna), pestisoara(salvinia), precum si plante carnivore: urticularia si aldrovanda. Terenurile mlãstinoase sunt acoperite cu papurã si rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltã, mãcrisul de apã, salcie cenusie.
Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cãtinã, mure, ciuperci, iar în apropierea mãrii pelinul, iarba sãratã, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trãiesc: frasinul pufos, vita sãlbaticã hamei, volburã, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumãriu , pãducel, mãces, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentati sunt tântarii, buhaiul de baltã, mai multe specii de libelule, tãunii si ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltã, pãianjenii de apã si mai multe specii de fluturi.Principala bogatie faunisticã a deltei este pestele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plãtica, stiuca, babusca, rosioara, caracuda, morun, nisetru, cega, pãstrugã, viza(Acipenseridae sturio, este un peste rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, salãul(care trãieste in apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunãrii se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferatã a rechinilor, amurul alb, þiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii pesti migreazã pentru a-si depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunãre (Alosa pontica) si scrumbia albastrã, care intrã primãvara în cârduri pe râuri si pânã la izvoarele Dunãrii.
La gurile Dunãrii trãieste o specie micã de rechini, Squalus. Pestii constituie o sursã importantã de hranã pentru pãsãri si mamifere acvatice. O parte din pesti migreazã din bãlti în Dunãre si invers pentru hrãnire si reproducere.Delta adãposteste o bogatã faunã ornitologicã formatã din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depãrtãri: din nordul înghetat si din afara Europei. Delta reprezintã un important loc de trecere si iernare. În anii „80 au fost numãrate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre pãsãri sunt specii sedentare: pescãrusii, piciorongul, stârcul, lãcarul cenusiu, cufundacul, lopãtarul, cristeiul, fluierarul, stãncuþa, vulturul, soimul dunãrean, chirighita, bufnita, vânturelul, lisita, gãinusa de apã, prundasii, porumbelul de scorburã, cãlifarul alb si corcodelul, pe lângã speciile comune pentru România: cioara, ciocãnitoarea, gugustiucul, pitigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea pãsãrilor fac parte din categoria pãsãrilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, rata rosie, lebãda, cormoranul mare. Din regiunea siberianã vin huhurezul mare 3 specii de rate lebãda de iarnã, fluierarul negru si becatina din regiunea arcticã trec in pasaj gârlita, gâsca cu piept rosu, sitarul, rata cu cap negru. Din sud vin în deltã pelicanul comun si pelicanul roz (cret), cocori, lãstunul de mal, barza albã, rata cu ciuf. Schimbarea conditiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.

SUS


Fauna Deltei in cateva cuvinte.......

  Delta Dunarii adaposteste 98% din fauna acvatica a Europei - peste 3400 de specii, multe din ele fiind unice în lume, lepidoptere acvatice si de moluste gasteropode de Europa si tot aici îsi gãsesc refugiul mamifere rare cum sunt Mustela lutreola, Lutra lutra si Felis silvestris. Amfibienii sunt reprezentati prin 2 specii de caudate si 6 specii de anure, iar reptilele prin 8 specii, majoritatea serpi (4 specii). Pestii sunt prezenti prin 65 specii, cei mai multi de apã dulce (60%), restul migrând primãvara din Marea Neagrã. Intre acestia din urmã, sturionii si scrumbiile au rol important, atât stiintific, cât si economic. Pãsãrile sunt cele care au creat faima deltei, cunoscutã, încã de la începutul secolului ca un paradis avian. Renumele se datoreazã celor 327 specii pe care le putem întâlni în deltã si care reprezintã 81% din avifauna României. Dintre acestea cuibãresc 218 specii, restul de 109 specii trecând prin deltã si rãmânând diferite perioade de timp toamna, iarna si primãvara. Pãsãrile acvatice sunt cele mai numeroase : cuibãrersc 81 specii si trec prin deltã 60 specii, în total 141 specii, ceea ce reprezintã 82% din avifauna acvaticã europeanã. Avifauna acvaticã din Delta Dunãrii este alcãtuitã dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adãugã, speciile accesorii si speciile cosmopolite.
Nucleul avifaunei este format din 75 specii a cãror viatã este legatã de prezenta apei. Acestea se grupeazã în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apã, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufãrii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tãrmuri (stârci, lopãtari, tigãnusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogatã continuate cu stufãrii (ralide), specii de tãrmuri marine (unele laride). Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescãrusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreazã secundar în avifauna acvaticã,devenind din ce în ce mai numeroase pe mãsura transformãrii cosistemelor acvatice. Zãvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugã, în timpul cuibãritului, rate, cormorani si stârci. In pãdurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibãresc 64 specii tipice avifaunei pãdurilor nemorale (silvii, mierle, ciocãnitori, mãcãleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brunã, acvila piticã, vulturul pescar .
Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare, populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepã nisipoasã sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasãrea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângã gospodãrii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casã, rândunica, barza, lãstunul. O serie de specii acvatice se asociazã în timpul cuibãritului formând colonii care sunt aglomerãri de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui numãr mare de pãsãri în apãrarea cuiburilor cu ouã sau pui. Coloniile de cuibãrit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zãvoaielor de salcie sau în stufãrii, zgomotul infernal, atmosfera specificã altor ere geologice, zborul sãgetãtor al miilor de pãsãri care îsi hrãnesc puii, transformã coloniile de pãsãri într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricãrui iubitor al naturii. In Delta Dunãrii sunt mai multe tipuri de colonii : de stârci, lopãtari, tigãnusi si cormorani, de pelicani si cormorani, de pescãrusi, de avoazete si ciocântorsi, de chirighite, de chire. Colonia de pelicani din zona cu regim de protectie integralã Rosca-Buhaiova este cea mai mare din Europa si este un exemplu de colonie mixtã.
Aici se asociazã mai multe mii de perechi de pelican comun, cu zeci, pãnã la sute de perechi de pelican cret si cormoran mare.Accesul în apropierea coloniilor este permis numai specialistilor, care au autorizatii speciale obtinute de la ARBDD din Tulcea. Fermecat de tot ce se iveste in drum, calatorul poposit aici nu stie ce sa admire mai intai: unduirea stufului in bataia vantului, varietatea pasarilor sau a vegetatiei, asezarile pescaresti intinse de-a lungul canalelor. Nici unul dintre iubitorii naturii care au fost in Delta nu va uita pescuitul sau zilele petrecute la cabanele pescaresti sau in vreun cort unde, deasupra focului, fierbe ciorba pescareasca pe care nu o poti intalni decat aici.Trebuie sa precizam ca in Delta se poate pescui tot timpul anului, exceptie facand perioada depunerii icrelor care incepe la 1 aprilie durand 60 zile. Este interzis accesul la rezervatiile naturale cand incepe perioada cuibaritului, la jumatatea lunii iunie.
    Dintre centrele turistice ale Deltei Dunarii amintim : Maliuc (cu amenajari pentru agrement), asezarile pescaresti: Pardina, Chilia Veche (baza pentru agrement). Ofertele de cazare din aceasta zona sunt variate, pensiunile din zona oferind servicii care sunt unice in tara cum ar fi : cazare si masa, mancaruri traditionale, oferte de excursii in Delta Dunarii cu vaporasul sau cu barca sau alte servicii specifice locului.

SUS

Vegetatia Deltei in cateva cuvinte

   In Delta Dunării predomină vegetatia de mlastină stuficolă, care ocupă cca. 78% din suprafata totală. Principalele specii stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică si numeroase alte specii. Vegetatia de sărături ocupă 6% din total, dezvoltându-se pe soluri salinizate si solonceacuri marine.Specificul este dat de prezenta speciilor : Salicornia patula, Juncus marinus, Juncus littoralis, Plantago cornuti. Zăvoaiele sunt păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, sunt periodic inundate si se dezvoltă pe 6% din totalul suprafetei. Specifice deltei fluviale, unde dau nota caracteristică peisajului. Intâlnim patru tipuri de zăvoaie : zăvoaiele care cresc pe grindurile fluviatile joase, sunt inundate cea mai mare parte a anului si sunt formate mai ales din Salix alba si Salix fragilis; pe grindurile mai înalte cresc zăvoaile formate din Salix alba, Populus alba, Populus canescens; pe grindurile fluviatile cele mai înalte cresc zăvoaie foarte rar inundate formate din plop (Populas canescens si P.alba), la care se adaugă speciile plantate : plopul negru hibrid, artarul american si frasinul de Pensilvania ; un tip de zăvoi mai rar este arinisul (predomină Alnus glutinosa) care apare pe grindurile fluviatile din delta marină. Vegetatia pajistilor de stepă nisipoasă este extinsă pe 3% din totalul deltei, dezvoltându-se mai ales pe câmpurile marine Letea, Caraorman si Sărăturile. Sunt specifice speciile Festuca bekeri, Secale sylvestris, Carex colchica,Ephedradistachya.
 Vegetatia pajistilor mesofile de grind se dezvoltă pe cca. 3% din totalul suprafetei deltei, în special pe  grindurile fluviale supuse inundării periodice. Predomină Glyceria maxima, Elytrigia repens. Vegetatia acvatică din ghioluri, bălti si japse ocupă 2% din totalul deltei. Pentru vegetatia submersă sunt specifice speciile Ceratophyllum submersum, Myriopyllum verticillatum, Potamogeton sp., Helodea canadensis.Vegetatia plutitoare este mai variată. Predomină Lemna minor, Salvinia natans, Spirodela polyrrhiza, Nymphoides peltata, Nymphaea alba, Nuphar luteum, Trapa natans. Vegetatia emersă este dominată de stuf (Phragmites australis), papură (Typha latifolia si T. angustifolia), pipirig Schoenolectus lacustris). Vegetatia tufisurilor dezvoltate pe nisipurile câmpurilor marine sau pe cele de pe tărmurile marine active se extind numai pe 1% din totalul suprafetei deltei si sunt dominate de Tamarix ramosissima, Elaeagnus angustifolia, Hippophae rhamnoides.
Pădurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman sunt sleauri de silvostepă, numite local hasmace, cu stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), stejar pedunculat (Q. robur), frasin (Fraxinus angustifolia), plop tremurător (Populus tremula), ulm (Ulmus foliacea), si cu plantele agătătoare Periploca graeca, Vitis silvestris, Hedra helix. Reprezintă numai 0,8% din totalul suprafetei Deltei Dunării.Plaurul: Formatiune specifică stufăriilor masive, este format dintr-o împletitură de rizomi de stuf si de rădacini ale altor plante acvatice în amestec cu resturi organice si sol. Initial fixat,plaurul se desprinde de fundul ghiolurilor si băltilor transformându-se în insule plutitoare cu diferite mărimi care, împinse de vânt, se deplasează pe suprafata apei. Vegetatia plaurului diferă de restul stufăriilor. Stuful (Phragmites australis) se dezvoltă aici în cele mai bune conditii, fiind mai înalt si mai gros. Alături de stuf  întâlnim rogozul, menta, feriga de apă (Nephrodium thelypteris), cucuta de apă, troscotul, salcia pitică, precum si plantele agătătoare Calystegia sepium si Solanum dulcamara. Pe plaur se formează coloniile de pelicani comun si cret. Tot pe plaur trăiesc porcul mistret, câinele enot, bizamul, lutra, nurca, vulpea.  
  Plante cu frunze plutitoare - nufarul alb (Castalia alba), nufarul galben (Nuphar luteum), iarba broastelor (Hydrocharis morsisrane), ciulinii de apa (Trapa natans), limba apei (Potamogeton natans), rizacul (Stratiotes aloides). Plante riverane si de plaur - stuf (genul Phragmites) cca 80% si papura (genul Typha) 20%, feriga de apa (Nephrodium thelypteris), macris (Rumex hidrolapatum), "Nu ma uita" (Myositis palustris), izma broastei (mentha aquatica), cucuta de apa (Cicuta virosa). Plante de uscat - salcia alba (Salix alba), plopul (Populus), arinul (Alnus), frasinul (Fraxinus), padurile combinate de pe grinduri.
Pe suprafata de uscat a Deltei se remarca vegetatia inalta, majoritar salcia, plopul (impadurit) si specii rare in zonele declarate rezervatii.
Letea este padurea-monument aflata la 7 km sud de comuna Periprava (bratul Chilia). S- a dezvoltat pe grindul cu acelasi nume, in fasii (hasmacuri); prezinta plante cataratoare de origine mediteraneana, sub forma lianelor, intre arbori specifici - stejari brumarii (seculari de peste 25 m inaltime), gârnita, ulm, arin, plop alb si negru, salcie, frasin pufos (raritate botanica). Adaposteste vulturi codalbi, serpi si vipere

SUS

Paduri in Delta Dunarii
   *Padurea Letea foto...
  Pãdurea, care se dezvoltã în spatiul interdunelor sub forma unor fâsii late de 10-250 m (hasmacuri) despãrtite de spinãrile dunelor, este alcãtuitã, în principal, din: stejarul de luncã (Quercus robur), stejarul brumãriu (Q. pedunculiflora), plopul alb (Populus alba), plopul negru (P. nigra), frasinul de luncã (Fraxinus angustifolia), frasinul de baltã (F. pallisiae), pãrul (Pyrus pyraster), teiul alb (Tilia tomentosa), ulmul (Ulmus foliacea) si foarte rar arinul negru (Alnus glutinosa), completatã de un subarboret bogat (Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, Cornus mas, C. sanguinea, Rhamnus frangula, R. cathartica, Viburnum opulus, Berberis vulgaris, s.a.).O caracteristicã a zonei o constituie abundenta plantelor cãtãrãtoare (Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba) care conferã pãdurii un aspect subtropical. În covorul vegetal se întâlnesc si alte specii rare: volbura de nisip (Convolvulus persicus), brândusa de nisip (Merendera sobolifera) si cârcel (Ephedra dystachia).Fauna este reprezentatã de codalb (Haliaeetus albicilla), soimulet de searã (Falco vespertinus), pupãza (Upupa epops), dumbrãveanca (Coracias garrulus), câteva raritãti herpetologice (Eremias arguta, Vipera ursinii renardi) si cca. 1600 specii de entomofaunã identificate pânã în prezent.
   Padurea Caraorman foto...

 Zona cuprinde cele mai dezvoltate si reprezentative dune denudate din deltã si pãdurea Caraorman,dezvoltatã îndeosebi în partea sudicã a grindului.Alãturi de un variat arboret de luncã format din plop, frasin si stejar se poate întãlni subarboret de zãlog, Salix, Tamarix, etc.Extremitatea sudicã a pãdurii pãstreazã exemplare monumentale de stejari cu circumferinta între 4,20 -4,70m.Asociatiile vegetale gãzduiesc animale nevertebrate (îndeosebi insecte) si vertebrate (mamifere). Ca avifaunã, în pãdure se întâlneste vulturul codalb (Haliaeetus albicilla) si corbul (Corvus corax).
 *Padurile mixte de stejar  foto...
    Aici exista doua sisteme de paduri ale digurilor marine Letea si Caraorman. În comparatie cu padurile crescute pe bancurile fluviale de nisip sau pe terenurile joase din Chilia si Stipoc, padurile mixte de stejar sunt mult mai complexe din punct de vedere floristic si faunistic (în consecinta, sunt mult mai interesante).
  *Arbustii si vegetatia ierbacee foto...
Arbustii si vegetatia ierbacee de pe stâncile calcaroase: Datorita conditiilor morfohidrografice specifice, acest ecosistem beneficiaza de o distributie foarte limitata în Rezervatia Biosferei Delta Dunarii. Poate fi întâlnit pe insulele Popina si la Capul Dolosman, unde calcarul cretacic este neacoperit sau acoperit de un strat subtire de sol.
    •Pajistile de pe câmpiile cu loess; foto... câmpiile predeltaice.
     Acest ecosistem este diferit de cel al bancurilor de nisip de origine fluviala sau de cel al digurilor marine. Pajistile de deasupra liniei de inundatie sunt sustinute de un substrat de loess si acoperite de un strat de sol. Câmpul Chilia, cel mai vast dintre acestea, este utilizat în mare parte ca teren agricol. Fâsia îngusta si întinsa de teren care formeaza Grindul Stipoc s-a dezvoltat pe depozitele de loess (afloriment în partea centrala), deoarece stratul de sol este prea subtire; o mare parte a zonei este acoperita de terenurile nisipoase de origine fluviala. Pajistile de stepa descompuse pe ramasitele de fosile Având o distributie limitata, acest ecosistem cuprinde insulele Popina, Gradistea si Bisericuta, toate situate în lacul Razim. Insula Popina este cea mai reprezentativa, având o suprafata totala de 90 ha, altitudine maxima 48 m, construita pe calcar mezozoic si partial acoperita de loess  .
    •Pajistile de pe digurile marine de altitudine mica foto...
    Majoritatea digurilor marine - complexele de la Letea, Caraorman, Saraturile, Crasnicol- Frasin-Flamânda, Lupilor-Chituc-Saele gasite în Delta Dunarii apartin acestui ecosistem. Locurile deschise sunt cu putina apa sau vegetatie Amenajarile silvice Spre deosebire de polderele agricole, amenajarile silvice au luat fiinta la începutul anilor ’ 60. Procedura uzuala a fost îndiguirea unei zone umede, desecarea si curatarea locului de flora naturala si apoi plantarea speciilor de salcie si plop Euro-American (97% din plantatie este acoperita de aceste doua specii, plopul aparând pe 62% din amenajarile silvice). Plantatiile de plopi de pe grindurile fluvialeParalel cu bratele principale ale Dunarii au fost construite diguri la distante de 200-300 m de la malul fluviului. Aceste fâsii de teren situate de-a lungul bratelor Dunarii au fost considerate
    ca fiind adecvate pentru plantarea plopilor. Principalul rol al acestor paduri artificiale este de a proteja interiorul si de a permite exploatarea lemnului. Speciile locale de arbori (ca salcia) au fost defrisate în ciuda avantajelor oferite si anume, protejarea mai eficienta a malurilor fluviului (împotriva eroziunii produse de valuri) si ca adapost, hrana,  pentru diverse specii ale zonelor umede. Din nefericire, plantatiile de plopi au numai o utilitate economica, rolul lor în functionarea naturala a retelei ecologice a zonelor umede fiind destul de modest.

 

SUS

Flora Deltei in cateva cuvinte...
    Flora deltei , însumând 955 de specii si 64 de subspecii, reprezinta 1/3 din numarul total de specii cunoscute în flora României. Predominarea elementului acvatic are ca urmare dezvoltarea vegetatiei de balta, în special a stufului , care ocupa o suprafata de circa 235.000 ha, rezultând cea mai întinsa arie de stufarisuri compacte din lume. Din punct de vedere biogeografic, predomina elementele euroasiatice, urmate de formele estice si cele europene. Din spectrul floristic se constata procentajul foarte ridicat al speciilor cosmopolite si adventive, ceea ce evidentiaza înca o data gradul ridicat al influentei antropice.În functie de biotopul pe care îl ocupa, se întâlnesc urmatoarele categorii de flora spontana : acvatica, emersa si submersa, palustra, halofila, psamofila, segetala si ruderala, paduri si pajisti. Vegetatia acvatica predominant lacustro-palustra este mult întinsa si reprezentata prin plante submerse (cosorul, bradisul, otratelul etc.) sau plante plutitoare (nuferii, ciulinii de balta etc.). Urmeaza vegetatia specifica zonelor palustre reprezentata prin stuf ( Phragmites australis ), în amestec cu papura ( Typha latifolia si T. angustifolia ), pipirig ( Schoenoplectetus lacustris ) si rogoz ( Carex sp.). Plaurul, ca una din cele mai caracteristice formatiuni ale deltei, reprezinta o împletitura deasa de rizomi si radacini de plante acvatice, resturi vegetale si mâluri aluvionare.
Acesta are cea mai larga dezvoltare în lacurile Matita-Merhei si Rosu-Puiu. Ca o unitate aparte se disting nisipurile litorale maritime, unde vegetatia prezinta o gradare caracteristica, cu trecere de la nisipul plajelor cu Cakile maritima, Salsola ruthenica , la dunele înalte cu Elymus sabulosus, Artemisia maritima etc. Vegetatia terestra ocupa suprafete mai reduse si ea apare numai pe grindurile cele mai înalte, cum sunt: Letea, Caraorman, Chilia, Stipoc si diferite grinduri fluviale. Ea este reprezentata prin paduri amestecate, zavoaie de salcie si pasuni. Padurile amestecate sunt constituite din plop alb, Populus alba , plop negru, Pnigra , stejar, Quercus robur, salcie alba, Salix alba , ulm, Ulmus levis etc., ca si de o serie de arbusti (alun, porumbar, maces, paducel, lemn câinesc, corn, catina alba si rosie). Caracteristica pentru aceste paduri, care apar pe grindurile Letea si Caraorman, este prezenta plantelor agatatoare: liana, Periploca graeca , vita-de-vie salbatica, Vitis silvestris , curpenul de padure, Clematis vitalba si altele. Zavoaiele de salcii se întâlnesc mai ales pe grindurile fluviatile, iar pajistile ocupa suprafete restrânse, fie pe grindurile inundabile (unde predomina asociatiile cu numeroase graminee), fie pe cele nisipoase cu specii arenicole.

 

SUS

Clima Deltei placuta si accesibila.......
  Clima Deltei este mai moderata, cu variatii de temperatura mai mici, cu un numar redus al zilelor de iarna ca si al celor tropicale, care se cifreaza la numai un sfert din cele inregistrate in Campia Baraganului. Presiunea atmosferica oscileaza in jurul a 760mm cu o variatie medie anuala de numai 6mm. Cu toate acestea ca si la impletirea elementelor morfo-hidrografice de natura diferita, delta Dunarii se inscrie si sub raport climatologic ca o zona a marilor contraste, reflectate fie prin frecventa fenomenelor, fie prin intensitatea lor.
  Vanturile constituie elementul climatologic dominant si cu cat mergem spre gurile fluviului se inregistreaza o intensitate a acestora. Statistica inregistreaza la Tulcea circa 95 zile de calm pe an, in timp ce la Sulina numarul acestora este de numai 31. In general domina vanturile dinspre nord, frecvente toamna si mai ales in timpul iernii, cand intensitatea lor urca la valori medii de peste 20m/s, transformandu-se adesea in furtuni. Asemenea frecvente si intensitati exista si primavara mai ales in luna aprilie cand se produc schimbari ale vanturilor de est cu cele de vest , tot asa de puternice, secetoase care usuca pamantul si produc nori de praf. Vara, pe litoral, se produc brizele marii, iar in interiorul Deltei vanturile devin din ce in ce mai moderate, ajungandu-se ca in lunile august si septembrie ele sa se opreasca pe perioade mai mari.           
   In ceea ce priveste temperatura aerului si precipitatiile se constata o moderatie, Delta Dunarii fiind inconjurata de izoterme cu valoare termica de 11Grade Celsius. Iernile incep de obicei destul de tarziu si sunt relativ calduroase. Ele se fac simtite din a doua jumatate a lunii decembrie si dureaza pana catre sfarsitul lunii februarie. In tot acest interval se produc in general trei perioade de frig care persista de fiecare data in jur de 5-10 zile. Atunci atmosfera este uscata, iar temperaturile inregistreaza valori medii de -10GC, coborand insa si sub -25GC. Prima perioada de frig se produce la inceputul iernii, iar a doua cea mai puternica, se manifesta in a doua decada a lunii ianuarie, cand, la un ciclu de 8-10ani, se formeaza pod de gheata peste Dunare.
Cu toate acestea, temperatura medie a lunii ianuarie inregistreaza -1GC. Al treilea val de frig se produce de obicei in a doua jumatate a lunii februarie. Zapada cade rar si se asterne in strat subtire, iar vanturile o spulbera din loc in loc si se topeste repede. Primavara vine mai tarziu cu doua si chiar cu trei saptamani  fata de Campia araganului. In luna martie, in Delta se produc ceata, nebulozitate crescuta, burnita, au loc scaderi bruste de temperatura, chiar pana la -10GC. Daca in luna aprilie se mai inregistreaza inca temperaturi scazute, se intampla adesea ca acestea sa se schimbe brusc, crescand cu 10GC si chiar cu 15GC; atunci primavara vine intr-o singura zi, iar temperatura inregistreaza o crestere continua, caci luna mai este considerata de obicei inceputul verii. In acest anotimp calduros temperatura este in general moderata, precipitatiile descresc pana la instaurarea unor perioade de seceta chiar, iar vanturile se raresc ca frecventa si scad ca intensitate facand exceptie doar briza marii. Cateodata si pe timp scurt se produc si vara furtuni care ridica nori de praf si nisip de pe grindurile Deltei. Ploile sunt mai frecvente in luna iunie.
  In Delta Dunarii, si mai ales in zona de varsare a apelor fluviului incepand din iulie si pana la sfarsitul lunii septembrie vara ne este cunoscuta ca cel mai frumos anotimp din tara. Toamnele se instaureaza incet si in prima parte sunt uscate. De la 10-15 noiembrie timpul devine racoros, cu ploi si ceata. Precipitatiile au un caracter continental si sunt in general reduse pana la 400mm pe an.
               La aceste precipitatii care ajung de obicei pe sol incalzit, ceea ce determina o evaporare rapida, se adauga si perioade prelungite de seceta. In contrast cu acest aspect se inregistreaza si ploi foarte mari a caror cantitate de apa depaseste 100mm in  24 ore
 

SUS

Economia in Delta Dunarii

 Principala ocupatie a populatiei din Delta Dunarii o reprezinta pescuitul. Pescarii continua sa utilizeze traditionalele barci pescaresti, ce pot strabate canalele înguste, pentru a ajunge la marile lacuri, dintre care unele depasesc suprafata de 5 000 ha. Cel mai bun mijloc pentru cei ce doresc sa descopere lumea pasarilor în habitatul lor, este de a se apropia cu o barca pescareasca, deoarece pasarile sunt obisnuite cu acestea si nu se sperie.
    Un adevarat paradis pentru cei ce doresc sa descopere o natura salbatica, dar si sa guste un peste de calitate, inclus in majoritatea meniurilor locale, Delta Dunarii ramane o adevarata provocare pentru iubitorii de natura. Pe unele grinduri se practica cultura plantelor, pe altele exista izlazuri pentru cresterea animalelor.Navigatia pe brate si trasportul pe canale este o alta preocupare a localnicilor. Caleidoscop al unor peisaje mereu inedited, paradisul pasarilor si trestiilor, al puzderiilor de pesti - Delta Dunarii este o regiune de mare frumusete turistica si de un real interes stiintific.În perioada verii, Delta Dunării devine o destinaţie a celor care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul oraşelor, în liniştea deplină ce caracterizează această împărăţie a apelor. De asemenea, vara este anotimpul când încep să vină pescari sportivi din toate colţurile României, dar şi din străinătate, în căutarea unor memorabile partide de pescuit. Companiile de turism care operează în Delta Dunării au venit în întâmpinarea solicitărilor din partea acestui segment de turişti, pescarii sportivi, asigurându-le echipamentele necesare, transportul şi asistenţa la locurile de pescuit..
    De asemenea, se păstreaza tradiţia prin deplasările cu lotci mici, special amenajate pentru turism, dar care au aceleaşi caracteristici ca lotcile pescăreşti, iar excursiile sunt conduse de către foşti pescari sau tineri localnici care cunosc foarte bine locurile şi sălbăticia Deltei Dunării.. În perioada estivală, turiştii vin din număr din ce în ce mai mare şi vin în primul rând pentru aîmbina delta cu marea pentru că din orice punct al deltei, depinde acum şi de navă, în maxim o oră jumătate - două, se poate ajunge la mare. Nu mai vorbesc de localităţile Sf. Gheorghe, Sulina care sunt exact pe malul mării şi la marginea deltei.
  În localităţile din Delta Dunării există o reţea de 64 de pensiuni turistice omologate, iar alte 32 sunt în curs de omologare. Pentru a ajunge în Delta Dunării, trebuie luat ca reper oraşul Tulcea, accesul spre această localitate fiind permis pe cale rutieră, feroviară şi aeriană. Călătoria de la Bucureşti la Tulcea, cu maşina sau cu trenul, are o durată de circa 4 ore.

SUS

Pasarile Deltei.......
Păsările sunt cele care au creat faima deltei, cunoscută, încă de la începutul secolului ca un paradis avian.Avifauna acvatică din Delta Dunării este alcătuită dintr-un nucleu de specii vechi, bine adaptate la mediul acvatic, la care se adăugă, speciile accesorii si speciile cosmopolite. Nucleul avifaunei este format din 75 specii a căror viată este legată de prezenta apei. Acestea se grupează în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apă, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufării (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tărmuri (stârci, lopătari, tigănusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogată continuate cu stufării (ralide), specii de tărmuri marine (unele laride). In Delta Dunarii vietuieste 60% din populatia mondiala a cormoranului mic, 10 specii sunt ocrotite de lege, unele fiind cunoscute ca "monumente ale naturii", deoarece sunt pe cale de disparitie. Pasarile ocrotite se pot grupa in 2 clase dupa culoarea penajului:
    - albe : pelicanul comun si cret, lopatarul, egreta mare si mica, lebada muta si cantatoare;
    - policrome : piciorongul, ciocintors, califarul alb, califarul rosu, vulturul codalb.
    Alte trei specii sunt luate in atentie pentru a fi protejate: cocorul, soimul dunarean, pasarea ogorului.
    PELICANUL foto...
    In Delta Dunarii se gaseste cea mai mare colonie de pelicani din Europa. Pelicanul este o specie protejata si reprezinta simbolul Deltei Dunarii. Fiind un oaspete de vara pelicanul traieste in colonii numeroase, la inceputul toamnei migrand spre locuri mai calde. Pelicanii se hranesc cu peste, foarte interesant este modul organizat si eficient in care vaneaza pestii.
 EGRETA MICA foto...
    Traieste in Delta, in balti cu vegetatie abundenta. Cuibareste in salcii joase, mai rar in stuf. Se hraneste cu diferite animale acvatice. Este o pasare migratoare, monument al naturii.Hrana este reprezentată de peşti mici, lipitori, crustacee, viermi, insecte, pe care le pândeşte la apă mică.
    Cuibăreşte în arbori, arbuşti sau stuf, în colonii mixte, în lunile aprilie - iulie, cu alţi stârci, uneori cu ţigănuşi şi cormorani mici. Depune 3 - 6 ouă verzui clocite 21 - 22 zile. Puii sunt nidicoli şi stau în cuib o lună. Răspândită vara în sudul Europei, Africa de Nord, Asia, iarna în jurul Mediteranei. În România este oaspete de vară, din aprilie până în octombrie, unele exemplare pot rămâne şi iarna. Se întâlneşte în zonele umede, bălţi, râuri, lagune sărate. Mai frecventă pe Dunăre şi în Deltă.
 CORMORANUL foto...
    In Delta Dunarii exista doua specii de cormorani: cormoranul mare si cormoranul mic. Cormoranii consuma cantitati mari de peste si cateodata vaneaza impreuna cu pelicanii. Aici traieste 60% din populatia mondiala de cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus), 50% din populatia mondiala de gâsca cu gât rosu (Branta ruficolis)
GASCA CU GAT ROSU.....
    Cu toate ca 15.000 – 50.000 de perechi sunt o obisnuinta iarna, aceste gaste sunt foarte mobile si migreaza, asa incat observarea acestora este ingreunata. Apar la sfarsitul lui octombrie pana in martie in compania ratei.
 RATA foto...
    Delta Dunarii si tinuturile umede adiacente sunt locurile din Europa unde se poate observa aceasta specie in curs de disparitie. Intre 6.000 si 10.000 de perechi au fost esimate in Romania si majoritatea in delta. In august si septembrie, multe exemplare se aduna pe lacul Somova, la vest de Tulcea. Apare din martie pana in octombrie, cateodata si iarna.
LISITA foto...
    Lisitele sunt oaspeti permanenti in Delta Dunarii Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescărusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integrează secundar în avifauna acvatică, devenind din ce în ce mai numeroase pe măsura transformării ecosistemelor acvatice. Zăvoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adaugă, în timpul cuibăritului, rate, cormorani si stârci. In pădurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibăresc 64 specii tipice avifaunei pădurilor nemorale (silvii, mierle, ciocănitori, măcăleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia brună, acvila pitică, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introdus prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepă nisipoasă sunt specifice potârnichea, prepelita, ciocârliile, pasărea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lângă gospodării, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casă, rândunica, barza, lăstunul.O serie de specii acvatice se asociază în timpul cuibăritului formând colonii care sunt aglomerări de cuiburi pe spatii, în general mici. Cauzele asocierii sunt legate de penuria suprafetelor de constructie a cuiburilor, precum si de avantajele oferite de prezenta unui număr mare de păsări în apărarea cuiburilor cu ouă sau pui.
Coloniile de cuibărit au reprezentat dintodeauna atractia deltei. Miile de cuiburi construite pe crengile zăvoaielor de salcie sau în stufării, zgomotul infernal, atmosfera specifică altor ere geologice, zborul săgetător al miilor de păsări care îsi hrănesc puii, transformă coloniile de păsări într-un rai nu numai al ornitologilor, dar si al oricărui iubitor al naturii.Nucleul avifaunei este format din 75 specii a caror viata este legata de prezenta apei. Acestea se grupeaza în 5 tipuri ecologice principale : specii strâns legate de apa, strict stenotope (cufundari, corcodei, furtunari, pelicani, cormorani, unele anatide), specii de stufarii (toate speciile de paseriforme acvatice), specii de tarmuri (stârci, lopatari, tiganusi, unele anatide), specii de pajisti hidrofile cu vegetatie bogata continuate cu stufarii (ralide), specii de tarmuri marine (unele laride).Multe specii, mai ales dintre rate, gâste, pescarusi, apar frecvent în diferiti biotopi. Speciile accesorii sunt cele care se integreaza secundar în avifauna acvatica, devenind din ce în ce mai numeroase pe masura transformarii ecosistemelor a cvatice. Zavoaiele sunt populate de silvii, muscari, filomele, pitigoi, cinteze, la care se adauga, în timpul cuibaritului, rate, cormorani si stârci. In padurile de pe câmpurile marine Letea si Caraorman cuibaresc 64 specii tipice avifaunei padurilor nemorale (silvii, mierle, ciocanitori, macaleandru, pitigoi, graur, precum si codalbul (Haliaetus albicilla), gaia bruna, acvila pitica, vulturul pescar etc. Fazanul (Phasianus colchicus) a fost introduis prin colonizare populatia dezvoltându-se rapid. In pajistile de stepa nisipoasa sunt specifice potârnichea, prepelita, cicârliile, pasarea ogorului (Burchinus oedicnemus). In satele deltei, pe lânga gospodarii, sunt frecvente gugustiucul, vrabia de casa, rândunica, barza, lastunul


SUS