Metode pescuit pentru a avea o prada bogata de peste
Iata si cateva metode de a obtine o prada bogata in peste ...
- Pescuit clasic simplu - Pescuit cu momeala vie - Pescuit la copca
- Muste artificiale - Pescuit la biban - Pescuit la stiuca
- Pescuit la somn - Pescuit la crap - Pescuit la salau
- Pescuit la avat
NOI CE SA VA URAM DECAT..............FIR INTINS !!!
Cum puteti avea parte de o prada bogata in peste prin metode simple...
Cea mai simpla si totodata cea mai veche metoda de pescuit este cea cu undita telescopica. Firul este de dimensiunea unditei, astfel incat pestele intepat sa ajunga direct in mana pescarului. Este o metoda folosita entru pestii mai mici, insa foarte rapida. Este o metoda prin care carligul cu momeala este lansat la distanta cu ajutorul unei greutati care poate fi un plumb sau un cosulet de nadire (feeder) umplut cu momeala (diverse paste, mamaliga, bucati de rame, viermusi).
Se pot combina cele doua tipuri de greutati, adaugand plumb la feeder. Plumbul folosit in apele curgatoare va fi plat si mai greu decat cel folosit in lacuri. Lanseta folosita este de dimensiuni medii (2,50 m - 3,50 m) cu actiune de 30-60 g, impreuna cu o mulineta ce poate inmagazina 100 m de fir de 0,30, avan in vedere ca acest tip de pescuit se practica pentru pestii mai mari.
Montajul plumb - carlig cu momeala poate fi de doua feluri, si anume cu momeala inainte plumbului sau invers. In prima varianta plumbul este obligatoriu culisant pe circa 20 cm intre doua stoppere legate pe fir, astfel incat pestele sa nu simta rezistenta atunci cand musca. Cele doua variante se pot combina atunci cand pescuim cu doua carlige, legand un carlig dupa plumb si unul inapoia acestuia. Lansarea se face pe sub mana, pentru distante mici sau din barca, sau peste cap, cat mai usor si fara plesnitura, mai ales cand avem momeli sensibile (mamaliga, peste viu).
Dupa lansare si ajungerea momelii pe fundul apei, lanseta se aseaza pe suport si se mulineaza incet pana se intinde firul. Pentru a detecta muscatura pestelui se aseaza intre inelele lansetei o bambina. Se mai poate aseza de asemenea pe firul din fata lansetei o crenguta care sa indoaie firul in forma de V. Se va renunta la bambina daca varful lansetei este destul de flexibil pentru a indica muscatura pestelui. Sunt situatii in care nu putem conta pe ajutorul bambinei, si anume la pescuitul in ape repezi, cum ar fi Dunarea. In astfel de situatii varful lansetei ramane singurul indicator al muscaturii pestelui.
Aveti grija sa reglati frana mulinetei inainte de inceperea partidei de pescuit. Desi numele Sheffield este destul de englezesc, pescarii englezi habar nu au de aceasta denumire. Cu o undita normala si chiar o rubesiana, limita la care putem pescui se gaseste la 15-20 metri de mal. Dar ce ne facem cand nu avem o barca si bradisul ocupa malul lacului? Sau cand vantul bate destul de tare ca sa ne ingreuneze folosirea unditei? Sau cand pestii stau departe de noi, tocmai spre mijlocul lacului? O solutie la toate aceste situatii poate fi pescuitul la distanta cu lanseta si pluta. Sheffield este un stil de pescuit inventat in Anglia si consta din lansarea unei linii normale, cu pluta, plumb si carlig la distanta, cu ajutorul lansetei.
Pentru a putea lansa la o distanta suficienta (20-40 metri), se folosesc plute mari (20-40 cm, cu 3-25 grame portanta), adesea lestate direct pe corp. Lanseta este de 3,80 - 4,20 metri, cu un numar mare de inele de diametru mic (14 -16), pentru a minimiza frecarea dintre fir si varga. Mulineta este de tip micro, cu 100 metri de fir de 0,12 - 0,16. Tamburul este unul mai special, avand diametrul interior mare cu scopul ca firul sa se desfasoare de pe el cu o frecare cam mai mica, pentru maximizarea distantei de lansare.Pluta este de un tip special, deosebit de lunga (20-40 cm), adeseori lestata pe corp (2 - 25 grame), pentru a putea permite lansarea monturii si innecarea firului dupa lansare. Pentru a putea fi vizibile de la mare distanta unele plute au in partea superioara a antenei patru aripioare. Acestea, fiind foarte subtiri, nu maresc decat foarte putin portanta plutei. Plumbii trebuie sa fie foarte moi pentru a nu strica firul, mai ales ca acesta este subtire.
Englezii au inventat si un sistem de notare a acestor plumbi, si anume:
SSG = 1g60
AAA = 0g80
BB = 0g40
n°1 = 0g30
n°4 = 0g20
n°6 = 0g10![]()
Astfel, notatia '3SSG' inseamna 3 plumbi SSG, in total 4g80. Firul este de tip scufundator, pentru ca dupa lansare acesta sa se scufunde si sa se sustraga actiunii vantului si valurilor. Innecarea lui se face dupa lansare, mulinand cativa metri cu varful lansetei in apa. Verificati adancimea apei inainte de a incepe sa pescuiti. Folositi un plumb mai greu decat poate sustine pluta, pe care il montati inaintea plutei. Dupa ce lansati in locul dorit, mulinati pana cand simtiti rezistenta (pluta a ajuns langa plumb, pe fundul apei). Apoi dati drumul la fir,masurandu-l in acelasi timp (de exemplu cu distanta dintre doua inele), pana cand pluta iese la suprafata. Fixati apoi stopperul plutei la distanta masurata.
Puteti sa pescuiti pe fundul apei si altfel, folosind o pluta inalta (o pana de paun de 30 - 40 cm) si regland adancimea mai mare decat cea reala. Dupa lansare mulinati pana cand pluta se ridica. In acest caz firul de la carlig la pluta nu va mai fi vertical, ci oblic, deci sensibilitatea montajului va fi mai mica. Lanseta se mentine cu varful in apa (10 - 15 cm). Inteparea nu se face in sus, ci lateral. Urmariti miscarea plutei facand o intepare falsa si veti vedea de ce. Nu puneti pe tambur un elastic, dupa ce ati lansat, cu scopul de a mentine aceeasi lungime a lansarii, sau mai rau, nu prindeti firul de line-clip-ul mulinetei. Ganditi-va ca puteti intepa un peste caruia trebuie sa-i dati fir.
FIR INTINS !!!
Cum puteti avea parte de o prada bogata in peste folosind momeala vie
Pescuitul la rapitor cu pestisori vii (daca nu i-ati prajit deja..) Este cea mai raspandita metoda de pescuit la rapitori, datorita costurilor reduse si a usurintei de folosire. Metoda da rezultate atat pt incepatorii aflati la primele capturi, cat si pentru pescarii 'cu pretentii', aflati in cautarea capturilor capitale. Singura conditie este de a adapta montajul si a pestisorul momeala cu talia pestilor cautati. Speciile pe care le vizeaza de aceasta metoda sunt stiuca, salaul, bibanul si somnul.
Avantaje: ..
1.Este simplu de folosit, chiar daca subtilitatile nu lipsesc, ca de altfel la orice metoda. O data montura lansata in apa, nu mai ramane decat sa fie supravegheata. Nu e metoda cea mai eficace de pescuit cu pestisor, dar pentru un pescar debutant este un inceput.
2.Este una dintre cele mai bune metode de a prinde pesti mari.
Dezavantaje:.
1.In ceea ce priveste insa numarul de pesti prinsi, metoda este mai putin buna, cedand teren in favoarea metodelor active, de cautare a rapitorilor in locurile unde banuim ca se ascund.
2.Cei ce pescuiesc cu momeli artificiale vor obiecta dificultatea gasirii si pastrarii pestisorilor momeala.
Montajele de baza
Exista o multitudine de montaje, fiecare pescar adaptand unul deja existent la preferintele sale, dar in pricipiu exista doua montaje de baza, care se pot combina : intre ape, la pluta si Pater Noster. Primul este supus actiunii curentului de apa, vantului si tractiunii pestisorului momeala, in timp ce al doilea va ramane exact in locul lansarii. In functie de conditile de pescuit, fiecare are avantajele si dezavantajele sale.
Montajul intre ape este cel mai simplu si raspandit. Se compune dintr-o pluta fixa sau culisanta, cu o portanta intre 3 - 20 grame, suficienta cat sa impiedice pestisorul momeala sa o scufunde, dintr-un plumb si un carlig (simplu, dublu sau triplu). La p
escuitul stiucii, salaului si somnului mare struna va fi metalica, preferabil cat mai flexibila pentru ca evolutia pestisorului sa fie cat mai naturala.
Montajul Pater Noster
In functie de pozitia plumbului fata de pestisorul momeala, exista doua variante ale monturii Pater Noster : cu plumbul pe fundul apei si pestisorul deasupra, sau cu pestisorul legat dupa plumbul care va fi culisant.
Daca nu i-ati mancat deja iata si pestisorii cei puteti folosi ca momeala
In principiu orice specie de peste poate servi ca momeala daca este suficient de rezistenta in carlig. Alegerea depinde de tipul pestisorului, de marimea acestuia, stilul de pescuit. Important este ca acul sa fie foarte bine ascutit. Cand il intepati de spate, aveti grija sa nu-i atingeti sira spinarii. Tineti minte ca un rapitor incepe sa inghita prada de la cap. Acesta este motivul pentru care va recomand prima varianta de intepare.
Caraselul este una dintre cele mai bune momeli (e foarte rezistent in carlig), tiparul (la pescuitul somnului), babusca, rosioara. Pestisorii fie ii cumparam din piata (in orasele mari), fie ii prindem din timpul verii, cand acestia abunda, si ii tinem acasa intr-un acvariu, bidon de plastic si ii folosim la nevoie, fie ii pescuim cu o napatca mica de 1x1 metri, chiar pe locul de pescuit. Pentru a-i pastra mai mult timp trebuie sa le asiguram conditii optime de lumina, temperatura (10-20 grade Celsius), oxigen (folositi un aerator de acvariu) si hrana.
Echipamentul necesar
1.Lanseta intre 3-4 metri, cu o actiune telebolica. Puterea ei va fi corelata cu talia pestilor urmariti. Pentru distante mai mici se poate folosi si o undita de 4-6 metri. 2.Mulineta nu are o asa de mare importanta ca in cazul altor tehnici. Alegeti mai degraba una mai mare decat una mica, cu 1-3 rulmenti. Ar trebui sa poata inmagazina 150 metri de 0.3. Atentie la reglarea franei.
3.Nylon-ul poate fi obisnuit, dar unul fluorescent va va ajuta sa vedeti ‚plecarile’ mai bine. 0.26 e un diametru bun, 0.24 pentru un pescuit la distanta mai mare, 0.30 daca pescuiti in locuri cu agatari frecvente. Pentru capturile capitale, diametrul va fi crescut corespunzator.
4.Strune metalice flexibile, de un diametru corelat cu marimea pestilor vizati, pentru stiuca si exemplare mai mari de salau si somn.
5.Gama de plute cu portanta de la 5 la 20 grame.
6.Plumbi intr-o gama de la 1 la 10 grame pentru echilibrarea plutei,precum si plumbi cu ochet de 20 - 40 grame pentru monturile Pater Noster.
7.Vartejuri cu agrafe
FIR INTINS !!!
Prima copca
Probabil ca multi se intreaba de ce sa iesi afara o zi intreaga de iarna, in loc sa stai cuminte in casa, la caldura. Pescarii care in acest sezon nu se multumesc sa lege carlige si sa viseze la partidele de pescuit trecute si viitoare, stiu de ce. Celorlalti le voi spune ca nimic nu se compara cu bucuria primului bibanel, prins intr-o zi de ianuarie, dupa o periada atat de lunga de "post" intr- ale pescuitului. E ca si cum ai revedea un prieten bun, pe care nu l-ai mai vazut de mult timp.
Precautii .
Decat sa ajungeti in apa si sa fiti scosi de acolo de prieteni, mai bine preveniti acest lucru. Nu intrati pe gheata daca e mai subtire de 10 cm. Decat poate cu niste talpici in picioare, care sa micsoreze presiunea exercitata asupra ei. Aveti grija ca acesti centimetri sa fie de gheata limpede, de senin, adica formata datorita frigului si nu prin depunerea zapezii pe apa. Gheat
a formata prin tasarea zapezii are bule de aer, care o fac sa fie sfaramicioasa. Fiti atenti la grosimea ghetii in locurile cu un
curent usor de apa, la mal, langa stuf, fiindca de obicei aici grosimea ghetii este mai mica. Cel mai bine e sa inaintati facand copci de control, din 5 in 5 metri. Ideal ar fi sa aveti o funie de vreo 10 metri, pe care sa v-o legati de mijloc, lasand capatul celalalt liber. Daca veti cadea in apa, cei care vin sa va salveze sa aiba de ce apuca. Daca inaintea dvs au intrat pe gheata alti pescari, intrati pe urmele lor.
Echipament .
Imbracamintea trebuie sa ne asigure caldura, dar nu trebuie neaparat sa nu ne mai putem misca datorita ei. Imbracati-va cu lucruri din lana, mai degraba decat cu sintetice. Puneti-va o pereche de ciorapi de bumbac, peste care trageti o pereche de ciorapi din lana. Bocancii e bine sa aiba o talpa cat mai inalta. Cea mai potrivita caciula, este cea ruseasca cu urechi care se pot lasa in jos. Va asigur ca dupa un timp va va fi cald si o veti scoate din cand in cand sa va racoriti. Manusile cele mai potrivite sunt tot din lana, cu un deget. Nu le scoateti, ci taiati-le varfurile astfel incat sa puteti scoate degetele afara. Pe langa imbracaminte si incaltaminte, e bine sa aveti si un "incalzitor" din prune, mai ales daca sunteti impreuna cu cativa prieteni. Chiar daca nu o sa prindeti prea multi pesti, va va ramane amintirea unei zile pline de povesti pescaresti.
Bineinteles, nu sunt de dorit exagerarile in aceasta privinta.
Echipament pescaresc
Ustensilele folosite la acest pescuit sunt ceva mai simple. O lanseta scurta (1-1,5 metri) sau o undita de aceeasi lungime, pe care ati improvizat un dispozitiv de inmagazinare a firului, sunt suficiente. Firul va fi mai subtire decat cel din timpul verii, pentru ca ingheata si devine rigid. Si nici pestii nu sunt bataiosi ca vara. Bristele si dandinetele, marmustele, e bine sa vi le cumparati din vreme. Tot din vreme trebuie sa va pescuiti niste pestisori momeala si sa-i pastrati intr-un acvariu sau butoias mai mic (carasei,rosioare). Instrumentul cu care faceti copci e hotarator pentru reusita partidei de pescuit. Cu cat face o copca mai repede
si necesita mai putin efort, cu atat e mai bun.. O sa mai aveti nevoie si de o supiera, de genul aceleia folosite in bucatarie la indepartarea spumei din oala in care fierbeti carne. Va trebuie la indepartarea pojghitei de gheata ce se formeaza in copca.
Metode
La copca se poate pescui in urmatoarele moduri:
1. Cu pestisor viu, indeosebi la stiuca. Intepati pestisorul cu un singur carlig simplu, mare. La acest pescuit nu aveti nevoie nici macar de undita, e suficient un bat cu o lungime mai mare decat diametrul copcii. Firul (0.20-0.30 mm pentru stiuca, cu struna metalica, 0.10-0.15 mm pentru biban) se leaga de mijlocul batului, iar batul se aseaza intr-o pozitie instabila, astfel incat o trasatura a pestelui mai puternica sa-l faca sa cada. Nu folositi pluta, ci numai un plumb la 20-30 cm de pestisor, care sa-l faca sa ramana la adancimea dorita. Pescarului nu ii ramane de facut decat sa urmareasca aceste bete popic si sa recupereze pestele cand acesta a muscat.![]()
2. Cu momeli naturale, la biban, babusca, rosioara. Cele mai folosite sunt momelile numite impropriu "libelule", ramele subtiri, viermusii. Carligele sunt foarte subtiri, numere mici (14 - 22). Toate momelile se pot pune in carlig singure sau in buchet. Pluta este specifica pescuitului la copca, mica (1,5 cm inaltime, 0,5- 1cm diametru), fara antena, pe care apa ingheata si o
dezechilibreaza. Se regleaza la rasul apei. Firul va fi cat mai subtire cu putinta (0.08 - 0.15 mm).
3. Cu momeli artificiale la stiuca, biban, rosioara, babusca. Pentru stiuca si biban se folosesc dandinetele si bristele. Acestea se joaca usor, cu miscari cat mai naturale. De obicei muscatura are loc pe traiectoria descendenta. Pentru biban, rosioara si babusca, cea mai folosita (de catre mine) este marmusca de 0.5 cm, pe al carui ac s-au infipt 2-3 libelule. Pe fir se pune o pluta minuscula, care se tine scufundata la 1,5 - 2 cm sub oglinda apei. Se pune montura in apa, dupa care se regleaza pluta. Se executa cateva miscari in sus si in jos a firului, cu o amplitudine de 20-30 cm (aici ne ajuta mult pluta), dupa care se asteapta un timp.
Muscatura survine in timpul miscarilor (si aici ne ajuta la sesizarea muscaturii undita, pe care v-o recomand sa o faceti dintr-un spic
flexibil de undita, de 30-50 cm), sau in perioada de pescuit"stationar", cand vom vedea pluta miscandu-se.
Daca dupa 10-15 minute de pescuit intr-o copca nu aveti nici o muscatura, incercati alta copca, urmand sa reveniti la aceasta dupa un anumit timp. Muste artificiale - Aruncarea simpla Este o aruncare de baza pentru un muscar, prima cu care ar trebui sa inceapa.Etapele acestei aruncari sunt urmatoarele: Pescarul tine lanseta in fata, paralel cu apa, cu firul intins pe apa, in fata sa, pe o lungime de 4-5 metri. Lanseta se ridica pana la pozitia orei 2, ridicandu-se astfel si firul de pe apa. Dupa ce tot firul a ajuns in aer, imprimam o miscare brusca spre inainte a lansetei, pana la pozitia orei 10. Miscarea trebuie sa semene cu una de biciuire. Aveti grija ca firul sa nu atinga nimic in spate. Este bine sa exersati acesta aruncare mai intai pe iarba.
FIR INTINS !!!!!
Muste artificiale - Aruncarea rostogolita
Etapele acestei aruncari sunt urmatoarele:
1. Pescarul tine lanseta in fata, paralel cu apa, cu firul intins pe apa, in fata sa, pe o lungime de 6-7 metri.
2. Lanseta se ridica pana aproape de verticala, ridicandu-se astfel si o parte din firul aflat pe apa. Ridicarea se face ca la inteparea unui peste cu undita, din cotul mainii drepte. La sfarsitul miscarii varful lansetei se afla in dreptul urechii st
angi.
3. Aducem lanseta in dreapta noastra, printr-o miscare circulara, astfel incat varful ei sa descrie un semicerc cu deschiderea in fata noastra.
Tehnica recuperarii snurului in pescuitul la musca artificialaÎn pescuitul cu voblere sau cu lingurite, atacul pestelui este declansat de animarea artificialelor prin recuperarea firului la o anumitã vitezã, cu ajutorul mulinetei. Însã recuperarea nu este o parte importantã doar la pescuitul cu nãluci metalice sau voblere, ci si în pescuitul cu muste artificiale, fie cã acesta este practicat pe râu sau pe lac. Lucrul de care trebuie sã tinem seama la recuperarea snurului este comportamentul mustelor de pe forfac, care trebuie sã fie cât mai natural cu putintã pentru a putea pãcãli un peste. Desi recuperarea snurului are mai multe scopuri, cel principal rãmâne însufletirea mustei, astfel ca ea sã poatã fi luatã drept una dintre suratele ei.Prin variatia vitezei si stilului de recuperare, putem sã schimbãm comportamentul mustei noastre artificiale si adâncimea la care aceasta lucreazã. Dacã sunteti într- o zonã în care vedeti pestii hrãnindu-se, dar refuzã musca dumneavoastrã, este de ajuns uneori doar o micã variatie în comportamentul mustei, variatie indusã de modul în care recuperãm, vitezã etc.
Muscarii care pescuiesc pe lac îndeosebi trebuie sã fie întotdeauna atenti la cele ce se întâmplã în preajma mustei lor, pentru cã de multe ori pestii urmãresc musca pânã aproape de mal, si o atacã abia atunci când aceasta se pregãteste
sã iasã din apã pentru o nouã lansare. Acest caz este foarte bine cunoscut mai ales acelora care pescuiesc la clean, pentru cã acesta de multe ori urmãreste nãluca, si o atacã doar dacã apare o variatie în comportamentul acesteia. Pentru mentinerea contactului optim cu musca, trebuie sã tinem vârful lansetei de muscã îndreptat în jos, la cca. 30de cm de apã. Comportamentul mustei nu poate fi influentat doar de recuperarea snurului cu mâna, ci si de coborârile repetate ale vârfului lansetei. C
el mai îndemânatic ne va fi dacã vom folosi pentru tinerea firului recuperat degetul arãtãtor sau inelar. În lacuri, de mare efect este
o recuperare foarte lentã. Majoritatea nimfelor care trãiesc în lacuri nu se deplaseazã foarte repede, de aceea, pentru ca prezentarea noastrã sã fie cât mai realisticã, vom încerca sã imitãm miscarea lentã a acestora.
Zvâcnirea unei insecte poate fi imitatã uneori doar prin recuperarea lentã, de 2-3 cm odatã si mici ridicãri si coborâri ale lansetei. Recuperarea poate fi si de tip pasiv, adicã lansãm, recuperãm surplusul de fir si apoi lãsãm mustele sã fie animate de eventualele valuri si adieri de vânt. În acest caz, spre deosebire de recuperarea activã, atacul pestelui este fin, de multe ori avem doar senzatia vagã cã ceva este acolo, la capãtul forfacului. Dacã simtim ceva, este bine sã întepãm, chiar dacã nu simtim nimic concret, pentru cã de multe ori firul face burtã si muscatura se transmite greu pânã la pescar. Când recuperãm snurul, este bine sã nu îl lãsãm la voia întâmplãrii în apã, ci sã îl strângem în colaci, în mâna stângã. Dar nu doar recuperarea lentã dã rezultate, ci si cea rapidã. Mai ales dacã folosim un streamer, pe un lac cu pãstrãv, aceasta trebuie sã fie dstul de rapidã, deoarece este stiut cã si la vobler, dacã nu recuperãm repede, nu prea avem sanse sã prindem un peste.
FIR INTINS !!!
Pescuit la stiuca
Stiuca pandeste cu maxima atentie tot ceea ce se intampla in jur, atacand totdeauna prin surprindere, printr-o zvacnire energica, rapida si cu multa forta, in 90-98% din cazuri, atacul stiucii nu da gres. Daca totusi acest lucru se intampla, ea urmarpescuit la stiuca pe canalul sonteaeste foarte rar prada ratata, urmarirea fiind de obicei de scurta durata si total lipsita de rezultat. Deci, pentru alegerea celei mai adecva te metode de pescuit, este absolut necesar sa cunoastem biologia acestui peste.Un alt aspect il constituie timpul necesar stiucii pentru digestie.
Cercetarile stiintifice au demonstrat ca hrana inghitita este digerata la o temperatura de 17-20°C a apei in 36-48 ore. Dupa trecerea acestui timp, stiuca este deci nevoita sa vaneze din nou pentru a-si satisface foamea. Daca stim ca intr-o anumita portiune de apa exista stiuci si totusi ele nu musca, insuccesul nostru poate fi explicat prin lipsa de pofta a exemplarelor care s-au saturat cu putin timp inainte de sosirea noastra la fata locului.
Odata prinsa prada, stiuca o inghite intotdeauna cu capul inainte, lucru perfect explicabil prin faptul ca o poate inghiti mult mai usor astfel decat invers. S-a observat de asemenea ca prefera sa consume pesti ale caror inotatoare nu sunt prevazute cu tepi, lucru usor de explicat. Pestii ale caror inotatoare dorsale au tepi tari (biban, biban soare ,ghibort, salau etc.), ascutiti, pot sa i se opreasca in gat provocandu-i dureri. Iata de ce cele mai adecvate momeli pentru stiuca sunt carasul, porcusorul, babusca, o bletul si rosioara, care nu au tepi in aripioara dorsala.
Stiuca prefera pestele viu bucatilor de peste sau exemplarelor moarte. Momeala sub forma de bucati de peste sau pesti morti o incita numai daca este condusa cu maiestrie prin apa, astfel incat aceasta sa efectueze miscari vibratorii sau serpuitoare similare cu miscarea de inot a pestilor mici. Daca nu facem altceva decat sa tinem carligul nadit in apa, nu vom prinde stiuca decat in cazul in care utilizam momeala vie.![]()
Pentru pescuitul eficient al stiucii este utila si cunoasterea altor caracteristici biologice ale acestei specii. Astfel, spre exemplu, este bine sa stim ca stiuca sta la panda intotdeauna in acelasi loc, efectuand atacuri asupra prazii pe o raza de 1-2 metri, dupa care revine exact in locul initial. Daca a ratat atacul sau a intampinat vreo neplacere (a muscat carligul nadit oferit de pescar, dar s-a rupt firul; a observat pescarul etc.), stiuca va reveni totusi la locul sau pentru a repeta panda si atacul. Remarcand deci faptul ca atacurile stiucii se repeta in acelasi loc, trebuie sa aruncam carligul nadit mereu in acelasi loc.
Pentru aceasta este insa necesar sa stabilim cat mai exact aceste locuri sau, in caz ca mergem mai departe pe malul apei, sa retinem unele repere spre a recunoaste mai tarziu locul respectiv.Experienta pescareasca a demonstrat ca stiuca este foarte incitata de acele specii de pesti care de fapt nu traiesc in zona respectiva. Din acest motiv s-au obtinut rezultate deosebit de spectaculoase prin utilizarea carasului auriu drept nada, intrucat acest peste, complet necunoscut stiucii, i-a sporit instinctul rapitor. Experientele au dovedit ca stiucile nu s-au odihnit catusi de putin si nu s-au lasat pana nu au muscat carasii aurii respectivi, desi zona era populata cu mari cantitati de alte specii de pesti de talie mica, in mod obisnuit o masa bogata pentru ele.
Inteparea stiucii pe carlig este intotdeauna semnalizata in prealabil de miscarile bruste, agitate ale pestelui viu folosit ca momeala. De regula, stiuca apuca mai intai momeala, o invarte de cateva ori in cavitatea bucala si de-abia apoi o inghite. De multe ori asteapta mai intai cateva minute cu prada in gura, pentru a se avanta apoi brusc spre adancurile apei.
Pentru stabilirea cat mai exacta a clipei cand trebuie intepat carligul, este bine sa cunoastem si sa anticipam toate aceste faze, indeosebi trebuie sa avem grija in cazul apelor cu vegetatie submersa abundenta, unde stiuca po
ate sa dispara ducand cu ea si carligul. Lupta de aparare a stiucii este caracterizata prin salturi bruste si avantarea in cele mai variate directii, aceste momente constituind clipe de suprema satisfactie in pescuitul sportiv al stiucii. In timp ce o obosim, ea executa sarituri chiar si deasupra suprafetei apei, lucru ce contribuie la sporirea spectaculozitatii pescuitului. In aer, stiuca scutura parca din cap si s-a intamplat ca ea sa scuipe carligul nadit si sa scape.
Unii pescari sustin ca stiuca se pescuieste pe timp de toamna sau iarna, calificand ca ineficienta pescuirea acesteia pe timp de vara. Experienta a demonstrat ca uneori si in zilele de vara pescuitul stiucii poate da rezultate bune, trebuie doar cautat locul exact unde pestele sta la panda, spre a-i oferi chiar acolo carligul cu momeala. Metoda cea mai buna in aceasta perioada este scufundarea carligului nadit cu momeala vie in locul respectiv. Situatia se schimba insa radical odata cu sosirea zilelor mai reci de toamna, cand scade numarul pestisorilor cu care se pescuit la stiuca in delta dunariihraneste stiuca. Rarirea acestor specii face ca stiuca sa-si paraseasca locurile de panda si sa porneasca in cautarea prazii. Aceste caracteristici biologice determina folosirea metodei prin “inmuiere” a carligului nadit vara si respectiv a metodei de pescuit cu lingurita, voblerul sau twisterul la vreme de toamna; de asemenea, cu dandineta la copca taiata in gheata, iarna.
La pescuitul cu pluta trebuie sa fixam pe fir, dupa pluta principala, cateva plute mai mici, confectionate din dopuri de pluta, in momentul in care pestele musca, pluta principala se scufunda, tragand dupa ea sirul de plute mici, ceea ce sporeste spectaculozitatea pescuitului la stiuca.In ceea ce priveste metoda la care se utilizeaza momeala vie, exista opinii diferite asupra felului de carlige folosite. Unii folosesc carlig triplu, altii prefera pe cel simplu, dar nu se incalca sportivitatea nici prin folosirea a doua carlige triple. Carligul simplu prezinta inconvenientul ca se implanteaza destul de des in corpul pestisorului utilizat ca nada, motiv pentru care patrunde mai greu in cavitatea bucala si asa destul de osoasa a stiucii, care invarte momeala in gura si o poate scuipa. Carligele triple patrund cu mult mai multa usurinta in falcile pestelui, insa se scot apoi mult mai greu decat cele simple. Trebuie sa mentionam si faptul ca stiuca reuseste uneori sa scuipe in mod miraculos si carligele triple si sa scape fara a fi scoasa din apa. Unii considera drept cel mai etic carligul cu coada lunga.
Stiucile inoata de multe ori in apropierea fundului apei, motiv pentru care lungimea firului dintre pluta si carlig trebuie reglata corespunzator acestei adancimi. In cazul pescuitului la adancimi mari si aproape de fund, intre carlig si fir se intercaleaza o struna din sarma otelita. Varga trebuie sa fie lunga de 2,8-3 m, eventual chiar mai lunga, dar neaparat usoara si, in acelasi timp, suficient de rigida (mai ales varful) pentru a usura obosirea stiucii. La pescuitul stiucii cu lingura, voblerul sau twisterul, (momeala artificiala fiind prevazuta cu carlig triplu, cu vartej, iar uneori carligul, la randul lui, fiind dotat si cu imitatii de musca artificiala) se foloseste o varga scurta, nu mai lunga de 2 m, flexibila, insa, foarte important cu varful tare.
Dupa observatiile efectuate, stiuca ia mai putin in considerare forma, dimensiunile sau stralucirea momelii artificia
le, important fiind mai mult modul in care lingura este condusa de pescar prin apa, si anume miscarea ei unduitoare, vibratoare .Trebuie mentionat si faptul ca nu o data stiucile deja satule au muscat totusi la pestisorul mic, conservat si invartit odata cu carligul, cu ajutorul unei elice, prin apa. Daca folosim nada vie, ea nu trebuie condusa pe fund, ci putin mai sus. In caz ca fundul apei este accidentat, cu multe pietre sau cu vegetatie bogata, este bine sa folosim carlige speciale, prevazute cu dispozitive pentru impiedicarea agatarii lor repetate in obstacole, in aceste locuri este si mai important sa cunoastem cat mai exact locul unde sta stiuca la panda.
Pescuitul stiucii iarna, necesita o experienta aparte nu numai in ceea ce priveste tehnica, ci si metoda prin care se taie copca în gheata. Orificiul taiat in gheata nu trebuie sa depaseasca diametrul de 30-50 cm; de asemenea, nu se taie prea multe deodata, intrucat ulterior nu pot fi controlate corespunzator. Toate copcile se fac in asa fel incat sa se afle in raza vizuala a pescarului, iar locul exact se marcheaza si prin cate o “antena” dintr-un fir de papura sau stuf. Este indicata folosirea carligului triplu, care se trece prin corpul pestisorului-nada, in imediata vecinatate a inotatoarei dorsale, cu grija pentru a nu-i rani sira spinarii. La pescuitul la copca se foloseste si dandineta. Aproximativ 25-30 m de fir uns cu vaselina in prealabil si infasurat apoi pe mulineta este suficient. Tot atat de buna este insa si o simpla bobina.
Daca pluta s-a miscat, asteptam cateva clipe, apoi intepam carligul. Din cauza lipsei de spatiu, inteparea se reduce aici doar la o miscare prin care firul este tras brusc afara din copca, in apele cazare ponton plutitorreci, iarna, stiuca se apara mai putin, motiv pentru care obosirea ei nu ridica probleme deosebite. Evident, metoda nu este la fel de spectaculoasa ca celelalte.
La pescuitul de iarna, temperatura uneori foarte coborata impune o imbracaminte corespunzatoare, ca sa nu mai vorbim de faptul ca un termos cu ceai fierbinte este totdeauna binevenit. Dimpotriva, daca ni se face frig si batem din picioare pentru a ne incalzi, avem toate sansele sa speriem toate stiucile din zona.
Pescuitul stiucii da rezultate bune in tot cuprinsul zilei, din zori si pana seara, cu conditia sa dispunem de cunostintele, experienta si sculele necesare.
Lungimea minima admisa la pescuit: 40 cm
FIR INTINS ...!!!!!!






